Mai exista credinta? Cum petrece romanul de rand de Pasti…

5 Aprilie 2010

As prefera sa continui cumva articolul pe care il scriam acum 2 ani in preajma sarbatorilor pascale: https://cristiabc.wordpress.com/2008/04/23/saptamana-mare/ .

Si da, e corect „Pasti” si nu „Paste” cum aud pe mai multi. E evident ca de cativa ani incoace sarbatoarea de Pasti s-a transformat intr-o proasta traditie in care mai toti romanii beau si mananca pana la refuz. Cum se intampla si in cazul altor sarbatori, o sa vedem la stiri romani cu indigestie dusi la urgenta. Mai nene, am si eu o intrebare. Daca tot iti place sa faci indigestie la fiecare sarbatoare, de ce n-o faci in fiecare zi? Si-asa, cum avem 400 si ceva de sarbatori (cu aproximatie) la 365-366 de zile, ai putea deci sa sarbatoresti in fiecare zi. Iar daca tot esti un bun crestin asa cum pretinzi, de ce nu iti propui, ca macar de Inviere sa nu bei, sa nu fumezi, sa nu faci sex cu iubita (ca sa nu mai zic ca altii mai si inseala, insa unora le mai place sa mai si condamne aceste lucruri desi ei le fac), sa te sacrifici si tu o singura zi din respect pentru aceasta sarbatoare. Greu romane, nu? Tine-o tot asa, insa am un sfat pentru tine: NU te mai intreba in fiecare seara cand esti gata sa adormi, de ce toate lucrurile au inceput sa-ti mearga prost. Tin sa spun un lucru: nici eu nu fac abstractie de la unele lucruri in ziua de Inviere, dar cel putin indigestia am grija sa nu o fac si o minima decenta.

Pe de alta parte, sarbatorile religioase a devenit prilej de a pacatui in mod expres, in moduri care mai de care mai murdare, multe dintre ele le-ar blama in mod sigur daca ai sta de vorba cu aceste specimene de oameni care isi pun praf in cap tocmai in pragul acestor sarbatori importante ale crestinismului. In alta ordine de idei momentul de „mergem sa luam lumina” se transforma in „mergem in cluburi” si nu numai. Nu critic, doar ca e foarte trist ca se pierd traditiile si decenta, se pierde frumusetea sufleteasca si sufletul iti e vandut pe jumate. E bine totusi ca avem grija de aspectul fizic, de clipele numite de unii „ma distrez, ma simt bine, restul sunt looseri”… eu le-as numi clipe de moment care ne murdaresc sufleteste… Imi aduc aminte, cu ani in urma dupa ce stateam la slujba de Inviere pana pe la ora 2 – 3 dimineata, faceam un tur de oras cu masina pentru a lua pulsul celorlalte biserici (cati oameni sunt, daca merge lumea, daca e mai frumoasa slujba in alta parte, de-astea in principiu), insa fara sa vreau intalneam un oras cu terasele si restaurantele pline la refuz, curve pe marginea drumului, baietii de cartier la un shmen, cluburi pline. Asa ma obisnuisem sa fac, cumva sa observ lumea…

Repet, nu critic, e doar foarte trist ca se intampla asa…

Va urez la toti exact ce-mi doresc mie: sanatate, speranta de mai bine, bucuria lucrurilor simple si frumoase, succes profesional si impliniri si MAI ALES SA IUBITI SI SA FITI IUBITI DE CINE VA PLACE.

Inchei cu o poezie, Psalm de Pasti – Adrian Paunescu

Ce bine mi-e a-ţi recunoaşte
Ştergarul alb de in la porţi,
Te-ai pregătit şi tu de Paşte,
Hristos a înviat din morţi.

Pe mal de rîu mai cîntă broaşte
Şi rîul cîntă-n contraforţi,
Reînviem şi noi de Paşte,
Hristos a înviat din morţi.

A re-nvia, a te mai naşte
E darul crudei tale sorţi,
Să ne privim în ochi de Paşte,
Hristos a înviat din morţi.

Asinul ce pe pietre paşte
Te reînvaţă să suporţi,
Şi ani pustii, şi Zi de Paşte,
Hristos a înviat din morţi.

Şi vom muri, şi ne vom naşte,
Şi plini de sorţi, şi fără sorţi,
Dar vom avea o Zi de Paşte,
Hristos a înviat din morţi.

Mă poţi vedea, te pot cunoaşte,
Cum mă comport, cum te comporţi,
Cînd prin lumina grea de Paşte,
Hristos a înviat din morţi.

Creştine, ca să poţi renaşte,
Deschide crucii orice porţi,
Rectitoreşte-te de Paşte,
Hristos a înviat din morţi.


De pasti se sarbatoreste Invierea Domnului nu iepurashul!

5 Aprilie 2010

Contrar a ceea ce ar putea crede unii, de Paste nu-l sarbatorim pe iepuras, asa cum nici de Craciun nu sarbatorim nasterea mosului cu acelasi nume.

De fapt, sunt 2 evenimente distincte, intamplate la mare distanta in timp unul de celalalt.

– Primul, cel care da si numele sarbatorii (Paste) este povestit in Vechiul Testament, in cartea „Iesirea”, (sau „Exodul”) capitolele 12, 13 si 14. Este vorba despre fuga din robia din Egipt a Fiilor lui Israel si intoarcerea lor pe pamantul sfant, eveniment ce a culminat cu despicarea apelor Marii Rosii, minune savarsita de Dumnezeu pentru a-i inspaimanta pe egipteni si in acelasi timp pentru a distruge ostirea plecata pe urmele fugarilor. Daca veti citi cele 3 capitole indicate de mine, veti afla si de unde vine traditia taierii mieilor de Paste. Acest eveniment este sarbatorit atat de catre crestini cat si de catre evrei, dar in moduri complet diferite. Pentru mai multe amanunte privind Pastele evreiesc, va recomand sa cititi acest articol: http://ro.wikipedia.org/wiki/Pa%C5%9Fti#Semnifica.C5.A3ie_2 . De fapt, o sa observati faptul ca evreii sarbatoresc Pastele timp de o saptamana. Prima zi din aceasta saptamana este cea cu taierea mielului, frigerea pe gratar si mancatul lui in intregime, fara a se lasa nimic pentru a doua zi. Daca totusi ramane ceva nemancat, este ars impreuna cu oasele. Explicatia o gasiti in cap. 12 din Exod. Iar ultima zi din saptamana Pastelui evreiesc este cea in care s-a savarsit minunea despicarii apelor.

– Al doilea eveniment este sarbatorit doar de catre crestini, indiferent cum se numeste religia lor (catolica, ortodoxa, protestanta, evanghelica etc.) si se refera, bineinteles, la invierea lui Iisus Hristos a treia zi de la rastignirea sa pe cruce, inviere povestita in toate Evangheliile din Biblie. In privinta datei la care se sarbatoreste Invierea Domnului, fiecare religie are parerea sa proprie. Astfel, catolicii sarbatoresc acest eveniment in prima saptamana cu luna plina de dupa echinoctiul de primavara (echinoctiu care are loc in fiecare an pe 21 martie). Si ortodocsii sunt de acord cu aceasta data, cu un singur amendament : nu inainte de Pastele evreiesc. De ce? Pentru ca in Biblie se specifica in mod explicit faptul ca arestarea lui Iisus, schingiuirea, ridicarea pe cruce, punerea in mormant si Invierea s-au intamplat in decursul acelei saptamani in care evreii isi sarbatoreau Pastele.

Si inca o remarca : daca pentru alte sarbatori crestine s-au ales drept date de comemorare unele care sa nu  afecteze prea mult sarbatorile cu care romanii erau deja obisnuiti, sarbatoarea Invierii Domnului a fost localizata in functie de ceea ce au scris cartile sfinte.

Se stie, de exemplu, faptul ca data de 15 august nu este data la care a murit Maica Domnului, ci a fost stabilita in mod arbitrar pentru a se suprapune cu data la care romanii isi sarbatoreau o anumita zeita. Ca si Craciunul. Cercetarile astronomilor, plecand de la elementele din Biblie, au scos la iveala faptul ca acea aliniere a stelelor care a atras atentia magilor s-a intamplat cam la inceputul primaverii si cu vreo 2 ani mai tarziu decat s-a stabilit de catre bisericile crestine.

Acestea fiind zise, va urez si eu din tot sufletul sa va bucurati de Invierea Domnului si de tot ceea ce aceasta minune a adus in credinciosilor.


Primavara incepe cu tine…

23 Martie 2010

Iubim tot timpul dar primavara parca totul din jurul nostru ne indeamna sa ne manifestam iubirea. In aceasta perioada devenim mai sensibili, ne dorim aceea renovare interioara dar parca ne e groaza sa o facem pentru ca vom face intai mizerie, pentru ca va trebui sa renuntam la anumite lucruri si nu vrem asta.

In aceasta perioada imi doresc sa vad in jurul meu oameni fericiti, oameni care zambesc, oameni care iubesc.

De cele mai multe ori mi-e greu sa ma concentrez, visez minute intregi cu ochii deschisi dar mai ales primavara ma indragostesc, nu de alta persoana ci de aceeasi persoana mereu, Bu…

Ma indragostesc de o floare, ma indragostesc de un copac inflorit, ma indragostesc de zambetele oamenilor, ma indragostesc de VIATA alaturi de Bu… E minunat sentimentul acesta de redescoperire, de reintinerire, imi place ca pot sa ma scutur de toate frunzele uscate, de toate crengile care nu imi mai sunt utile, fac o curatenie in interior, pentru ca de exterior mai mereu suntem preocupati, cu riscul de a ne murdari sufleteste…

Primavara incepe cu tine, asa simplu cum iti si place sa te semnezi, Ada!🙂


Prieteni (uneori imaginari) pe vecie…

21 Martie 2010

Versuri scrise de un oarecare Iancu…

Când totul e trist,
Când lacrimi se scurg,
Când nu mai rezist
Şi-mi vine să fug
Când soarta mă strigă
Şi nu vreau s-aud
Când tremur de frică,
Când aripi s-au frânt
Când sunt numai eu
Şi-n juru-mi pustiu…
Când păşesc cu greu
Spre zâmbetul târziu
Când se face noapte
Şi mă chamă-n zare
Din umbre departe
O stea călătoare..
Când mă impinge viaţa
Spre un drum pustiu
Şi găsesc speranţa…
Dar mult prea târziu
Când mi-e frig, mi-e teamă
Şi nu pot să zbor
Când un vis mă-ndeamnă
Să fiu călător
Când un foc mă arde
Dar, nu pot să chem
Căci mult prea departe
E un suflet stingher
Când e greu cuvântul
Ce l-am risipit
Şi-mi adie vântul
Clipe ce-am trăit
Când mă-ngrop în vise
Ce nu se-mplinesc
Când mă-ntreb adesea
Cui să-i mai vorbesc..
Când mă-ndeamnă totul
Să iert şi să uit
Când iarăşi uit rostul
Meu, pe-acest pământ
Când în vârf de munte
N-am pe cin’să chem
Nimeni nu m-aude
Şi de tot mă tem…
În aceste clipe
La rău şi la bine
Scumpa mea prietena…
Îmi e dor de tine…

Sunt doar versuri cu care am empatizat si am ramas ingandurat si nu numai…


De ce se despart oamenii?

5 Martie 2010

Este o intrebare la care am cautat mereu raspunsuri! Pana acum am doar cateva conexiuni. Se spune că tot ce are un inceput are si un sfarsit. Mai multe inceputuri sau mai multe sfarsituri nu exista cu adevarat, la fel cum nu exista mai multi Sori sau Lune.

Ne plac inceputurile pentru ca vin cu sperante, bucurii, sentimente imaculate. Unii doar gusta, altii se hranesc o vreme si se satura iar cei care sunt pe cale de disparitie sunt oamenii care se hranesc toata viata cu o singura relatie. Si da, inca mai exista astfel de oameni cu adevarat.

De ce anume avem nevoie ca sa functioneze? Sunt multe dar cel mai important este sa fim deschisi. Daca intri intr-o relatie si nu ai incredere, intri intr-un esec sau intr-un sir de intrebari obositoare, ramai la primul nivel pentru prea mult timp.

Sa zicem ca trec multe niveluri ale cunosterii si la un moment dat se consuma interesul. Asta se intampla intr-o relatie care s-a pus pe tanjeala, care nu a fost activa in continuare. Sau poate si-ntr-o relatie dinamica se intampla asta! Multe cupluri consuma focul prea repede sau nu stiu sa-l mai tina aprins. Asa ne hranim cu ceea ce ne-a oferit X pentru o vreme, a fost constructiv, pana cand drumurile incep sa nu mai mearga in aceeasi directie. De acolo apare Y (il cautam fara sa ne dam seama sau ne cauta el) si ne ofera ceea ce avem in continuare nevoie. Trebuie sa fie cineva care se afla la acelasi nivel, sa aiba acelesi trebuinte, aceleasi cautari, pentru a se putea aprinde acel inceput!

Mai vad pe strada cateodata un batranel cu o batranica, draguti amandoi, se tin de brat si-si zambesc linistiti. Dupa ce au descoperit multe unul in celalalt, inca mai este loc pentru descoperiri, sentimentele se transforma, se cristalizeaza in timp! Ii privesc cu admiratie, relatii ca a lor sunt pe cale de disparitie, daca nu cumva s-a ajuns la extreme!

Care este secretul unei relatii de durata? Mai este posibil sa se intample asta azi? Oameni au fost mereu, indiferent de secolul in care au trait si s-au lovit tot de probleme si ei, indiferent de ce natura erau ele. Si totusi, avem din ce in ce mai multe divorturi, lejeritate in a schimba partenerii, egoism, orgolii ce doresc a se hrani parca la nesfarsit ce poate degenera in razbunare uneori (unii o considera justa) si tot asa ne hranim cu cate putin de la fiecare si nu construim nimic durabil ci doar mai multe inceputuri. Traim repede… imbatranim repede, fara sa mai tinem cont de momentele care-ti taie rasuflarea, exact acele momente deosebite si frumoase care-ti intinereste sufletul.

Veti spune probabil ca poate nici aceia care stau o viata impreuna nu sunt fericiti, sunt oameni ai concesiilor, ai rabdarii, angajamentului, fricii de a o lua de la zero, sau ai tolerantei. Ma intreb, oare un alt inceput nu se va consuma si el? Difera doar timpul si parca seamana cu modalitatea de extragere a subiectelor la examene. Dupa al doilea bilet iti scade nota cu un punct sau doua, (indiferent ca esti sau nu pe subiect după aceea)  in viata iti scade perioada in care poti incerca si poti reusi.

Pacat ca exista din ce in ce mai putin oameni frumosi, iar ce e frumos poate fi transformat in urat insa nu si viceversa!


„Munca unui om se poate plati. Caracterul, cultura lui, nici gand” – Mihai Eminescu

5 Martie 2010

Numesti caracter un om frumos sufleteste, care stii, de pilda, ca nu-si va calca cuvantul dat, ori nu va face nimic, care sa fie in afara previziunilor celei mai stricte etici. – George Calinescu

De cele mai multe ori un om are mai multe caractere: unul pe care-l crede el, altul pe care i-l da publicul si un al treilea pe care nici  unul, nici altul nu-l pot deslusii niciodata, si care e cel adevarat. – Nicolae  Iorga

In lucrurile cele mai mici, unde omul nu are timp sa se prefaca, se arata caracterul lui.  – Arthur Schopenhauer


Femeia – securist de cariera!

3 Martie 2010

Fiecare femeie e protagonista unei actiuni secrete, oricat ar fi de serioasa, de mama, de sotie devotata sau de profesionista. Cele mai multe pacatuiesc cu gandul, cu privirea sau cu vorba. La ce ma refer? Pai fara echivoc la aventurile unei femei, la viata ei secreta care se manifesta la diverse intensitati pe care doar ea le cunoaste.

Sunt convins ca oricata pace ar fi in casa si in sufletul unei femei, ispita exista in permenenta. De multe ori, femeile care par cele mai usuratice sunt incepatoare la capitolul unei aventuri, in fata mult mai experimentatelor femei „destepte”, poate mai putin spectaculoase la trup, dar cu mult mai dornice la pacat.

Ce cauta femeile in alta parte? Pai, de cele mai multe ori, exact ce nu au acasa, si mai concret ce au in minte. De exemplu, un sot, oricat de bun si bine ar fi incadrat in idealurile femeii, sau incadrat social, se iveste la un moment dat pretextul banal insa justificat in mintea ei, momentul in care un alt barbat ii face sa zicem complimentul dupa care a tot tanjit cu limba scoasa. (compliment sau orice altceva, pretext, motiv). Din acea clipa aventura e ca si ambalata. Acceleratia se calca pana la fund, se incalca mai toate regulile de circulatie sociala, iar adrenalina izbucneste in lacrimi de placere, iar frana se foloseste doar cand ce ai acasa este, totusi mai convenabil si mai trainic decat varianta adulterina.

Oricat de prostut ai fi, incat sa-ti imaginezi ca femeia e cucerita de spiritul, mintea, talentul sau romantismul unui alt barbat interzis, deznodamantul contine sex ordinar. Incercati sa vedeti cum reactioneaza femeile cand nu au sex, cand in pat par a fi ceva probleme sau cand nu e tocmai multumita.  Ar mai fi vorba atunci de talent, romantism, iubire, idealuri de care doar vorbeste? Talentul, romantismul si toate cele sunt doar argumentele pe care si le aduce ea ca si femeie pentru ea insasi sau pentru altii pentru a nu fi catalogata de societate sau chiar de ea, conform prejudecatilor implementate de societate, drept curva, tarfa, etc.

Cand e rost de aventura nimic nu o mai opreste sa fie exact opusul femeii blajine si decente, cu picioarele bine infipte in pamant, pe care o stie familia, colegii si vecinii. Asa zisele femei sofisticate nu povestesc din asternut, insa ar avea cele mai naucitoare povesti.

Femeile isi sprijina pofta de aventura pe motive ca plictiseala, banalizarea, dezinteresul barbatului, varsta, dorinta de a-si trai viata mult mai intens decat oficial. Si totusi cum s-a ajuns aici? Dar tu ca si femeie ce ai facut ca sa schimbi ceva? Pai nimic. Pai de ce ? Pentru ca se simte vesnic ranita, pentru ca se drogheaza cu egoism ce nu ii permite sa faca ceva, in schimb mai toate vorbesc despre acel sentiment sacru numit iubire cu acel spectru atat de larg si deosebit. Mintea femeilor, actiunile si argumentele lor in general nu se bazeaza pe fapte si doar pe cuvinte, multe dintre ele fara acoperire, ba chiar si minciuni. Faptele ca si numar sunt extrem de sumare: sex, adulter, shopping, etc.

Ma gandeam la un moment dat ca nu ar fi rau ca pentru femei sa fie obligatoriu executarea stagiului militar. Poate se vor mai cali, poate vor invata ca vorbele nu se cos la dosar insa faptele raman, poate nu vor mai avea parte de atata plictiseala, banalizare pe care tocmai ele le promoveaza, si poate reusesc sa invete ce este aia ordinea si disciplina, lucruri de care nu au habar insa unele le invoca. Ma gandesc ca in acest fel s-ar mai emancipa femeia, ar mai disparea pitipoancele, si ar ajuta la dezvoltarea rasei umane nu doar la degradarea ei.

Ele au nevoie de infuzia de altceva decat doza zilnica de acasa, iar aceasta face din femeile cele de nebanuit amantele cele mai infocate si mai devastatoare. Nevoia de aventura, dorinta de a fi… dorita exista in orice femeie, chiar daca marturisirea li se pare mai pacatoasa decat sexul oral sau in grup.

Video de mai jos l-am gasit ulterior si l-am inserat in post.  Bravo, Badea! Si succes agentului secret 007 (femeia) daca are impresia ca asta e succesul ei in viata personala!