Ani de liceu, cand la mate dai de greu… si te crezi legendar PROMETEU :)

Liceul…locul in care iti incepi aventura numita adolescenta. Locul in care traiesti prima iubire – cei mai multi – eu unu’ am trait-o, locul in care traiesti clipe de neuitat – clipe de vis sau… de cosmar (de care insa tot cu drag o sa iti aduci aminte). Locul in care fuga de la ore ti se pare cel mai „cool” lucru de facut. Locul in care o nota proasta la teza e un capat de tara. Locul in care, pe langa invatatura, ai ocazia sa faci nebunii de care nu te credeai in stare. Locul unde, incet-incet, iti formezi personalitatea. Un loc inegalabil.

Stii cum e? In momentul in care esti licean nu prea te gandesti ca dupa aceea vei ajunge sa regreti respectivele momente… Ce sa regreti? Faptul ca acelasi prof plictisit de invatamant vine sa-ti faca tie zilele amare? Faptul ca trebuie sa inveti in continuu? Sau faptul ca respectivul coleg de langa tine nu prea te suporta sau vorbeste mereu despre lucruri cu care chiar nu ai de-a face… In general omul ajunge sa regrete ceva in momentul in care acel „ceva” ii scapa printre degete… Iar prin clasa a XII a fiecare licean viseaza sa ajunga student, ca doar asta (cica) iti asigura un viitor optim… Cand ajungi la facultate situatia se schimba putin… cam mult. In cazul meu, obisnuit ca in liceu sa imi vad colegii ca pe a doua familie – pentru acolo peterceam cel mai mult timp in afara de familie, uimirea nu a fost mica atunci cand am constatat ca in cadrul unei facultati, fiecare munceste pentru el, indiferent daca pe tine te afecteaza sau nu actiunile lui…

Ani de liceu. Vremuri frumoase! Este perioada cand te alimentezi cu iluzii, sperante, cand esti vesel, zglobiu, cand te indragostesti de doua sau trei ori in aceeasi luna, cand o mica problema devine o tragedie, care dispare imediat pentru ca a intervenit alta… si cate altele. Privesc cu nostalgie in urma,la anii de liceu (iar anii de liceu nu-s asa indepartati), si am o senzatie ciudata. Nu e regret, dar mi-s dori, parca, fara sa vreau, sa ma intorc in timp, sa mai fac o nebunie, sa retraiesc fiecare din cei patru ani petrecuti in liceul „Bastilia” – Liceul teoretic „Nicolae Iorga”, Braila. Mijto ani!

Si ca sa fiu si cum pic sarcastic, cu ce am ramas?
O plasa de informatii (trebuia sa ies cu un sac :)))… vreo doua camioane de amintiri… diplome… nu… un carnet de note care e cam chel dar care contine o colectie de note (incepand cu 3 – mate, chimie bla bla… pana la 10 – geografie)… si nu in ultimul rand, o prietenie stransa!

Ce am lasat?
Ohoo destule… semne, desene si formule pe banca si o guma pe marginea ei… nervi la profi… un virus pe computerul din laborator (din greseala)… niste materiale facute de mine… gunoi dupa calorifer… servetele in banca (folosite)… cateva (mai multe) absente prin catalog…

Mi-ar face placere sa se faca o intalnire de la terminarea liceului… curios fiind de cum au evoluat colegii mei, pe unde au ajuns, cum s-au dezvoltat personal🙂 si nu numai!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: