“Chiar nu ma asteptam sa vrei sa ma ajuti… si chiar iti multumesc…”

13 ianuarie 2008

Replica: Da, te ajut, pentru ca indiferent de ce se intampla intre timp, promisiunea ramane promisiune, evident pentru oamenii care isi mai pastreaza cate o valoare, un principiu, nu ca as fi eu cel cu niste valori si principii foarte bine infipte in pamant, pentru ca si alea devin discutabile la un moment dat, insa esenta, parfumul, personalitatea se pastreaza, si e cam trist sa nu ai personalitate, dar e si mai trist sa ti-o creezi fortat ca sa dovedesti ceva sau de dragul cuiva.

„Promit!” – un cuvant atat de scurt, usor de articulat, chiar si daca esti „rarait” si tot se intelege ce vrei sa spui.

Dar sa-i vedem definitia conceptului si sa-i „dezbatem” intelesul pe care il are in societatea de azi: „Angajament prin care cineva se obliga sa faca ceva; fagaduiala”.

Asa si? Ce-i cu asta?!

Pai… cand ne luam un angajament, cand facem o promisiune ne obligam singuri sa facem ceva… suna constrangator acest „ne obligam”. Acesta sa fie oare motivul pentru care unii nu se pot tine de promisiuni? Sa fie aceasta obligativitate, care determina uneori un comportament invers, motivul? Unii pur si simplu nu vor sa fie obligati sa faca ceva, nu vor nici macar sa se oblige pe ei, ca sa zic asa. Sunt free as a bird si pentru ei o promisiune e egala cu o vorba spusa in vant: „Ehh… am zis si eu.. ce, era musai sa si fac asa? „

In ziua de azi promisiunile nu mai au aceeasi valoare ca acum cativa ani… Daca inainte promiteai ca suni, ca te intalnesti cu cineva sau ca faci un numit lucru – pai, de cele mai multe ori il faceai, sau daca nu-l faceai anuntai sa nu-l mai faci. Acum, stresul cotidian, timpul liber cat mai putin si preocuparile diverse te fac sa uiti de promisiunile facute si in timp, vinovatia de inceput se estompeaza si ajunge sa fie ceva de genul „Asta e, I’ve been over my head in problems…„. Si pana la urma asa e… lucrurile nu mai sunt cum erau cand eram in liceu sau facultate, acum avem joburi, iubiti/iubite sau soti/sotii si mult mai multe responsabilitati. E bine insa sa nu uitam ca macar o parte din promisiuni sa le onoram si sa nu-i dezamagim pe cei care ne sunt dragi. Ca pana la urma, noua ne sunt dragi, nu altora. Si daca nici pentru ei nu ne tinem de promisiuni, atunci macar pentru noi si dramul de integritate pe care inca-l mai vem, sa o facem. E nashpa cand nu o ai nici pe aia, dar tot tu devii cea care reproseaza, impune conditii. Sfat: eu zic sa ne lasi si sa pleci cu coada intre picioare, eventual sa si fugi si sa nu te mai intorci niciodata. Fuga nu e recomandata dar e sanatoasa!

Promit foarte greu un lucru insa cand am promis il duc la indeplinire indiferent de ce se intampla intre timp.  Oricum in mare parte fac si atunci cand nu promit, insa repet, in mare parte. Altii nu fac nici in mica parte! Si totusi cand ai promis ceva te tii de promisiune. Mai bine nu promiti si te straduiesti din rasputeri sa faci acel si ceva si e mult mai sublim si placut atunci cand nu ai promis si totusi ai reusit. Parca capeti mai multa prestanta, si lumea incredere in tine. Dar nici sa spui: „Nu promit, am sa incerc” si intr-o oarecare masura prin felul cum o spui sa dai sperante si sa nu faci nimic… Mia bine spune-o sincer: „Voi incerca” sau „Nu pot” sau chiar „Nu vreau” !

Vorbe… inca un subiect dezbatut… dar tot ce stim fiecare facem!

Cineva spunea… „what I am and that is how I am…. In three words I can sum up everything I’ve learned about life: It goes on. „ – adica cu alte cuvinte isi baga ceva in ea!

Reclame

Garabet Ibraileanu – citate ………….

10 ianuarie 2008

Cand poti spune de ce iubesti o femeie, nu o iubesti cu adevarat.

O iubire provocata de cauze constiente, de calitati pentru care dictionarul are cuvinte, de insusiri externe, o iubire acordata ca un premiu pentru calitati estetice, morale si intelectuale, o iubire pe care o poti justifica nu este iubire.

Amintirile sunt o muzica ce ne vine de undeva dincolo de orizont.

Generozitatea este virtutea celor tari.

Lumea nu e o suma de indivizi juxtapusi, ci acesti indivizi si raporturile dintre ei.

Omul nu renunta decat la ceea ce nu-i trebuie, ori la ceea ce e imposibil. Dar pentru aceasta i se cere multa filozofie.

O iubire provocata de cauze constiente, de calitati pentru care dictionarul are cuvinte, de insusiri externe, o iubire acordata ca un premiu pentru calitati estetice, morale si intelectuale, o iubire pe care o poti justifica nu este iubire.

Nimeni nu iubeste cand nu spera, macar inconstient, sa fie iubit. De aceea, numai un nebun se inamoreaza de regine.

Daca, apucand pe un drum, ti-ai rupt un picior, nu regreta ca n-ai apucat pe un altul, caci nu stii daca nu ti le rupeai pe amandoua.

Delicatetea este calitatea suprema si cea mai rara a sufletului omenesc. Ea le presupune pe toate celelalte; inteligenta, bunatatea, altruismul, generozitatea, discreţia, marinimia… un om lipsit de o singura calitate a sufletului nu are delicatetea completa. Atunci ea este cu lacune si eclipse.

Daca vrei sa pastrezi prietenia cuiva, nu da mai mult decat poti continua sa dai.

Daca ai indoieli asupra ta, nu le da pe fata, ca sa nu dai prostului dreptul de a-si permite cu tine aceeasi atitudine, imprumutand-o de la tine.

Cand un prieten te paraseste in nenorocirea lui, iti da tot atata dovada ca nu ti-a fost prieten adevarat ca si cand te paraseste in nenoricirea ta.

Prietenia este singura afecţiune curat omeneasca; toate celelate isi au inceputurile la animal si sunt fizice.

Celor pe care-i stimezi, fa-le onoarea intransigentei tale.

Prin sentimente, oricare, bune sau rele, atarni de oameni. Prin inteligenta ii domini.

Un prost nu spune lucruri inteligente, dar un om inteligent spune multe prostii.

Se zice ca timpul trece. Timpul nu trece niciodată. Noi trecem prin timp.

Inteligentii se impart in doua: buni si rai. Prostii se impart in una: rai.


Eu, tu, impreuna, niciodata… !

6 ianuarie 2008

eu

Am indraznit, nu demult, sa ridic ochii mai sus decit imi era permis si, la inaltimea aceea, te-am zarit pe tine. Matura si distanta, impasibila si “rece”, iti intersectai deseori drumul cu al meu fara, insa, sa te opresti. Intr-o zi mi-am spus “Cum ar fi daca…” si am inceput sa te privesc mai atent. Am observat astfel ca maturitatea ta masca o copilarie intirziata, iar raceala ta se datora lipsei de incredere in cei din jur. Am zimbit in sinea mea si am inteles ca, chiar si acolo “sus”, oamenii tot oameni ramin!

tu

Ai privit in jos si m-ai vazut pe mine. Contradictoriu si sincer, mi-ai surprins privirea exact atunci cind ochii mei incercau, curiosi, sa patrunda in sufletul tau. Si, in clipa aceea, ti-ai zis, cred, “Posibil, probabil” si atentia ta a inceput sa se indrepte din ce in ce mai des asupra mea. Te-am vazut zimbind, poate amuzat de idee, dar si incitat in acelasi timp, si de aici a pornit totul!

impreuna

Eram asemeni Vintului care, in calea sa, intilneste Apa! Insa apa a inghetat fara, insa, sa ne gindim prea mult la “efecte”. Eu eram ca un uragan… Simteam ca am atita forta incit nu mi-ar fi stat nimic in cale, indiferent ce mi-as fi propus. Si asta doar pentru ca tu sa te transformi dintr-o apa statatoare intr-o apa curgatoare ce m-a inundat pana m-am inecat, inainte de a ingheta. Astept cu nerabdare primavara sa ma dezghet pentru a-mi lua zborul intr-o alta lume, plina de foc, de aer…

niciodata

Nu mi-am imaginat ca oamenii se pot speria si de lucrurile frumoase, sincere. Cum altfel sa-mi explic “tacerea” de acum? Si asa il ajutam pe El, Regizorul sa creeze o piesa de teatru a vietii perfecta!

Adio A__i

Adaptat de la Joy


Smart women look above don’t say “I trust in God”!

5 ianuarie 2008

Hey, tu… cititorule… ai intalnit vreo femeie care sa-ti spuna: „stii, eu chiar cred in Dumnezeu!”? sau vreuna care sa-ti jure pe mama, pe tata, in ultima instanta chiar si pe Biblie ca spune adevarul?! Ee… pana aici nu ar fi nici o problema! Problema apare atunci cand ti se arata ca ipocrizia nu are margini! Cum adica? Hmmm… nu ti-as povesti acum vreo intamplare fir cap-coada ca oricum te-as plictisi, nu cred ca ar avea vreo relevanta si oricum nu merita prea multa atentie astfel de persoane, tocmai de aceea de data asta o sa fiu mai succint!

In ultimul timp am intalnit 3 femei de o asemenea natura a nefirescului aparent. Pe una o stiam mai de mult… ma cam lamurisem de ea, doar ca mi s-a crapat timpanele cand am auzit-o rostind dulce aceste cuvinte: „Undva acolo sus exista un Dumnezeu si eu chiar cred in el” – ea fiind o jartea penala. Alte 2 le-am intalnit mai de curand… foarte bune prietene de altfel insa nu stiau cum sa se impuste pe la spate. (sfat: mai degraba in cap – mori mai repede). Pe una o aud jurand cu un control foarte bine pus la punct asupra limbajului corpului, fiind foarte congruenta (cel putin aparent) cu ce sustinea dorind chiar si confruntari, mai avea putin si imi aducea si nu stiu ce dovezi. Ma arat socat. De ce ? pentru ca nu-mi place invocarea Lui in orice discutie, oricum si oriunde. Prea multa publicitatea, filosofie, si mai ales manipulare prin Dumnezeu a maselor si la tembelizor si in muzica si in politica si in viata culturala sau cel putin care se doreste a fi. O nebunie totala. Fiecare isi tine credinta pentru el, e intimitatea lui, si fiecare face ce vrea cu ea dar sa si-o pastreze. Plus ca, cel putin la cat de des o aud prin blocurile vecine, cand ragaie o manea la maxim incep sa am spasme, febra, mai am putin si intru in coma! Numai scursurile societatii pot asculta acest gen, asta ca o paranteza. bun…. revenind la oile noastre… pe cealalta o aud plangand (intr-adevar nu din acest motiv, cu totul altul) „Stii eu chiar cred in Dumnezeu…”. Din nou, raman fara cuvinte… si incerc sa dreg asa zisa problema si sa nu ii dau curs simtindu-ma deja manipulat, desi poate nu asta era intentia!

M-am aratat complet revoltat tocmai pentru ca ambele sunt fascinate de acest joc al ipocriziei si probabil se bat pentru locul 1 in campionat (pentru ca cu siguranta mai sunt si altele) pentru a putea accede, probabil, in Liga Sfintilor Europeni!

Randuri dedicate tuturor femeilor Lui Dumnezeu!

Doamne, mare Ti-e Gradina!


Pauza intr-o relatie: pretextul ideal pentru FinAL !

5 ianuarie 2008

Banuiesc ca marea majoritate dintre voi ati fost nevoiti sa simtiti acel sentiment prea greu definit cand ati auzit „am nevoie de o pauza”. Sa va spun eu a ce miroase de la sapte poste? Ma chiar trebuie? Ca eu simt ca v-as jigni… cu siguranta stiti si cei care o auziti si cei care o spuneti… Eee, hai daca insisti… sounds something like that: „GoodBye” ! La baza acestui pretext imbecil sta ipocrizia despre care am tot discutat in articolul precedent, cine l-a citit si a inteles ceva din el, evident!

Ia sa vedem cum se manifesta sa vedem daca te regasesti chiar si TU…da, chiar TU!

1. Te suna sau iti raspunde la telefoane din ce in ce mai rar

O femeie care te place sau care este fericita cu tine (depinde de nivelul relatiei) iti raspunde la telefon aproape in orice moment si nu se sfieste sa te sune daca are un „missed call”. Asa ca fa bine si gandeste-te ca in acest caz vrea sa creeze o anumita distanta intre voi. Nu te amagi cu nu stiu ce pretext. Am vazut si femei de afaceri extrem de ocupate, cu o gramada de proiecte si foarte realizate si care avea timp si pentru acest lucru, nu ca o pustoaica evident, dar avea timp, si chiar foarte mult si aici am exemplu concret. Macar din respect! Numai ca au tupeul sa ceara respect desi ele nu-l ofera sau nu li se pare ca nu-l ofera!

2. Prefera sa se vada mai dest cu prietenii, neglijandu-va

Aici nu mai am ce sa comentez, mi se pare foarte clar, mai ales daca incepe sa aibe si obiceiul sa ascunda acest lucru. De ce ar ascunde un lucru atat de banal?!

3. Evita de a mai fi alintata

4. Dintr-o data cariera ei devine prioritate maxima

5. Brusc, incepe sa aduca in discutie subiecte care nu le aveti in comun

6. Te provoaca la cearta desi stie ca sunt lucruri care te deranjeaza

Pai bineinteles ca apoi sa aiba motiv si sa-si poata argumenta deciziile. E si o mica strategie de marketing aici: are o problema si ti-o arunca in brate intr-un fel sau altu’… mai alegant sau mai brutal, mai finutz sau mai din topor (depinde de caracterul ei sau / si de starea ei din momentul respectiv). De ce ? Pai ca sa se elibereze de ce anume o apasa si sa o rezolvi tu acea problema. Evident, ca fiind in postura in care te simti ca un leu intr-o cusca si te simti sufocat sufleteste si orice ai spune sau ai face nu e bine, te panicheaza si te irita, iar ulterior te crizeaza. Evident ca din nou daca esti iritat sau te crizezi, stari provocate de comportamentul ei pur si simplu egoist, imatur, insa foarte nociv iar esti vinovat, pana cand te inebuneste complet si te sileste sa o rupi tu dedinitiv. Insa nu reusesti sa o faci pentru ca nu ti s-a raspuns la mii de intrebari (excludem barbatii care pun intrebari de genu: ” de ce nu ma mai iubesti?” „de ce nu mai tii la mine?” – fiind intrebari idioate si se injoseste singur punandu-le) si ajungi te simti captiv intr-un spatiu ciudat ca intr-un joc, aparent, fara sfarsit, insa care lasa multa „varsare de sange” si din care simti ca nu mai poti evada… evident pentru ca nutresti sentimente puternice pentru ea, ca altfel doar dobitoc sa fii sa te crizezi si sa faci dintr-un capriciu o intreaga scena. Aici chiar nu se merita, ti-ai calcat de mult egou-l in picioare, fiind sentimente la mijloc mai ai o scuza si fa bine sa fie adevarat scuza, macar noi sa fim cu capu’ (de sus) pe umeri – exclud barbatii care nu gandesc decat cu cel de jos!
O femeie prefera sa i se dea papucii in astfel de situatii, se simte eliberata! Cica isi face ordine in viata – bullshit!

Si uite asa dintr-o data nu o mai regasesti pe fiinta cu care ti-ai facut sperante sau planuri de viitor (ea alimentandu-le intr-una ba chiar unele au tupeul sa le alimenteze chiar si in astfel de momente prin expresii de genul: „nu stiu”, „posibil”, „probabil”, „tot ce e posibil”), stiind ca ea nu se comporta asa, nu reactioneaza asa, nu vorbeste intr-un anume fel.

Nu cred ca conteaza motivele pentru care s-a ajuns aici pentru ca depinde de la caz la caz, poate porni si de la un lucru banal si la fel de bine nu se poate intampla nimic din toate cele precizate mai sus desi s-a calcat pe bec cu buna stiinta in cantitati industriale.

Ceea ce este important, este ca intr-o asemenea situatie nu trebuie sa se ajunga chiar daca unul dintre cei doi isi doreste sa o rupa definitiv. Decat sa incepi cu bau-bau-uri mai bine aseaza-te la masa rotunda, dar nu sa jucam poker ci sa discutam complet responsabil si deschis punct cu punct, foarte concret. Te bufneste rasul prietene? De ce mai? Da mai da, stiu si eu ca femeiele nu sunt in stare de asa ceva, dar crede-ma ca eu am intalnit una candva care era in stare de asa ceva si de multe altele care spala rusinea rasei blestemate.

Pentru barbatii carora li se intampla asa ceva exista o solutie: http://www.artaseductiei.ro/ mai exact: http://www.artaseductiei.ro/forum/

Astfel de femei nu prea au obiective clare in viata sau daca sunt raman la nivelul de aspiratii si visuri. Intr-adevar sunt si femei foarte puternice care delimiteaza foarte bine viata de servici cu cea persoanala, femei pe propriile lor picioare din toate punctele de vedere. Si aici vorbesc in cunostinta de cauza. Mai multa incredere poti sa ai intr-o astfel de femeie (daca tot te incapatanezi sa ai incredere in femei) deoarece sunt deja implinite si nu au nevoie de un sprijin ca sa realizeze ceva in viata prin tine, ci te vrea langa tine pentru ca te apreciaza, respecta si alte cele. Desi aparent toate zic asa, insa invata sa le diferentiezi. Experienta vorbeste de la sine…

Un sondaj rapid prin lista de messenger aseara, pe un esantion de 7 fete online cu varsta cuprinsa intre 22 – 30 inclusiv a reiesit astfel:

5 fete – da, este cel mai indemana cale pentru a termina o relatie, sau daca este la inceput de a i se taia aripile

1 fata – nu neaparat despartire, ci dimpotriva

1 fata – clar nu se procedeaza asa, foarte revoltata fiind de cele care aplica o astfel de metoda

Shame on you!


IpocriziA – locul 2 in topul virtutilor! Dar, sunt sincera!! Hai nu ma innebuni!!!

1 ianuarie 2008

Inainte de a citi aceste randuri e de preferat sa faci liniste, eventual sa inchizi muzica de la winamp – la final vei intelege de ce – iar eu promit sa nu vorbesc vulgar!

Pornind de la definitia care ne-o da dex-ul (pentru ca unii sunt obsedati de asa ceva desi nici nu stiu ce inseamna aceasta prescurtare – dex) ipocrizia e definita astfel: duplicitate, falsitate, fatarnicie, minciuna, perfidie, prefacatorie, viclenie, viclesug, fariseism, machiavelism, tartuferie, tartufism.

As continua cu cateva citate despre acest farmec al unora stipulat mai sus, dupa care voi dezbate problema…

Ipocrizia este ambalarea in poleiala a unei realitati inconvenabile.

Este acelasi lucru cu a matura mizeria din casa si a o ascunde sub covor.

Pe de-o parte este cel care nu are curajul de a-si asuma consecintele efectelor pe care il au spusele sale.

Pe de alta este cel care creeaza aparenta senzatie ca nu poate « duce ».

Separat, fiecare dintre noi stim ca e minciuna. Impreuna suntem de acord ca zornaim bine din cuvinte.

Uneori ne asumam consecintele. Reactia starnita este aproape instantanee : Vinovatie.

A celui descoperit cu izmenele in vine sau a celui care a facut gestul de a-l expune.

Din frica de a nu rani, preferam minciuna.
Din iubire pentru aproape, alegem ipocrizia.
Din obisnuinta, preferam calea cea mai simpla…

Si din aceeasi iubire, teama si obisnuinta, ne mintim frumos.

Ipocrizia este un viciu privilegiat, care astupa, cu mana ei, gura tuturor si se bucura in pace de o impunitate suverană – Moliere

Ipocrizia este omagiul platit de viciu virtutii – La Rochefoucauld

Ipocrizie. Distanta dintre tine si tine insuti. – Valeriu Butulescu – Frunze fără ram ( p.s. o recomand )

Si voi incheia acest calup de citate cu niste versuri al celor de la Depeche Mode ( fiind si trupa mea de suflet – asa cum fiecare dintre noi avem una sau mai multe, un gen de muzica care ne place ):

If for honesty
You want apologies
I don’t sympathize
If for kindness
You substitute blindness
Please open your eyes…

http://depechemode.ro/lyrics/lyricsA.htm#condem

Ipocrizia inseamna falsitate. Falsitate in actiuni si in vorbe. Afisarea unor valori si imbratisarea altora. A fi ipocrit nu inseamna a nu fi sincer. A fi ipocrit inseamna sa crezi in niste valori doar de dragul de a crede. A fi ipocrit inseamna sa minti desi stii ca nimeni (sau persoana in cauza) nu te crede. A fi ipocrit inseamna sa nu-ti asumi responsabilitatea a ceea ce faci. A fi ipocrit inseamna sa spui ceva doar de dragul de a spune.

Sunt satul de astfel de oameni. Imi este lehamite de ipocriti. Si imi pare rau de cei care nu inteleg acest cuvant, aceasta stare mizerabila de manifestare a existentei umane. Dar sa luam niste exemple concrete de ipocrizie:

– plang la inmormantare pentru ca asa am vazut ca e bine / ca e corect; ma revolt ca altul nu plange sau ca rade;
– ma arat socat de ce s-a intamplat pentru ca stiu ca asa trebuie sa par;
– vorbesc cu tine sa iesim, doar ca stiu ca asa trebuie, dar nu-ti spun nimic concret;
– nu iau nici o decizie pentru a nu deranja pe nimeni;
– desi stiu ca toata lumea stie ca am furat declar sus si tare ca am jucat corect (si nu ma refer doar la furt material, ci si emotional);

– declar sus si tare ca nu imbratisez valoarea B pentru ca este exclusa de valoarea A (desi le-ai imbratisa pe amandoua);
– spun ca voi face activitatea / sarcina X si stiu din timp ca nu o voi face, dar zic da si te incurc ca doar asa pot sa practic corect ipocrizia;

Ipocrizia consta in extremitati si ca orice manifestare a extremului deformeaza si urateste.

Ipocrizia poate fi salvata de sinceritate si de asumarea responsabilitatii. Sa-ti asumi valorile si sa recunosti cine esti. Sa-ti asumi responsabilitatea ca mai minti, ca mai esti rau, ca mai esti sincer, ca mai deranjezi, ca mai faci bine, ca-ti doresti puritate si dezmat in acelasi timp – eu unul apreciez extrem de mult aceste lucruri, desi poate nu imi plac, insa faptul ca se recunoaste primeaza.

Ipocrizia… comportament indelung blamat si respins. Chiar si eu il resping… de multe ori chiar pretind ca eu nu… eu nu sunt vreodata ipocrit…Si totusi ma surprind frecvent in situatii in care fie trebuie, fie in mod inconstient, aleg sa nu imi stric imaginea de baiat „simpatic” spunand ceea ce gandesc cu adevarat. Mie deci mi se intampla! Indraznesc sa cred ca si tie, celui care citesti acum aceste randuri, ti s-a intamplat. Si indraznesc sa fac aceasta presupunere pentru ca de multe ori ne aflam in situatia de a avea nevoie de ceva de la o persoana care nu ne place, si pe care in virtutea dorintei mai sus mentionate, trebuie sa o mai scapam de cate o scama, sau sa ii aratam un zambet care nu ne apartine. Sunt situatii care se intampla, si care mi-e greu sa cred ca ar putea cumva iesi din peisajul cotidian al fiecaruia dintre noi.

Ma intreb insa unde este limita? Cata ipocrizie este normala si cata deja „dauneaza grav sanatatii”? Tind sa cred ca este o cantitate de ipocrizie social acceptata, genul de ipocrizie care ne ajuta sa ne integram mai bine in grupurile din care facem parte si care pana la urma nici nu este nociva cuiva.

Mai exista insa un tip de ipocrizie care pe mine ma scoate din sarite! Si este aceea a „sfintilor” care pretind ca vor si ca ofera sinceritate. Acesti oameni nu pot suporta adevarul, nu suporta faptul ca nu suporta adevarul, si totusi il cer cu nonsalanta celor din jur in speranta ca asa le va creste cumva aura… Si apoi vine partea in care aceiasi indivizi, imbracati in aceleasi haine imaculate, declara sus si tare ca ei sunt un exemplu de onestitate si deschidere…

Cumva ma indoiesc ca genul acesta de virtuti trebuie declarate la scena deschisa… cumva cred ca exact genul acesta de comportamente trage linia intre ipocrizia social acceptata si cea care dauneaza grav stomacului celor care intra in contact cu ea.

Si ce e de facut? Din observatii personale inteleg ca functioneaza cu succes principiul „cui pe cui se scoate”. La ipocrizie raspundem cu zambete largi si tolerante. Un fel de teatru al carui scenariu este suparator de repetitiv si care are ca finalitate crearea unei cortine colorate menite sa ascunda toata mizeria care se afla cu adevarat pe scena.

Este foarte interesant cum sinceritatea te poate salva de ipocrizie, dar cum totusi, nu putem spune despre un ipocrit ca nu este sincer. Niciodata nu-mi vine in minte sa acuz un om ipocrit ca nu ar fi sincer. Intotdeauna spun despre el ca este un fals. Consider ca aceasta afirmatie este corecta pentru ca atunci cand practici ipocrizia incepi sa crezi in propriile deformari ale realitatii.

Te intrebi oare, tu ca cititor fidel cui mai dedic aceste randuri? In special femeilor, ca sa nu mi se ridice eticheta de misogin celor care nu sunt in stare sa priveasca lucrurile in profunzime (in nici un caz intr-un fel care sa-mi placa mie, ci al ei perosnal, dar sa detina capacitatea asta). Care femei? Exista un nume in special? Nu… ar fi prea multe nume… si totusi nici unul, pentru ca nu merita! Ce nu merita? Sa i se (mai) posteze numele sau un indiciu care sa duca la ea? Mda, si asta…

Enjoy the silence!


Cine e invisible pe YM?! Afla singur!

1 ianuarie 2008

Probabil v-ati regasit de multe ori in situatia in care banuiti un prieten ca se ascunde de voi. Metodele traditionale de verificare sunt cam dificile .. iti trebuie un prieten comun pe care sa-l intrebi: “Mitica e online la tine? .. ca la mine e offline”.

http://ro.xeeber.com/ – este solutia !

Modul de folosire este foarte simplu: tastezi id-ul cu pricina, apesi ENTER iar inevitabilul se va produce. Nu conteaza daca e in lista ta de ignore sau daca tu esti in lista respectivului/respectivei de ignore.

Ba mai mult decat atat iti va arata chiar si poza de la avatar in timp real chiar daca a fost schimbata cu cateva momente in urma! Daca e offline iti va scrie ca e offline, daca e online (desi la tine apare offline) inseamna ca doar pe tine te are pe invisible iar acea persoana este online, iar daca este pe invisible iti va scrie in mod explicit acest lucru, evident!

Pentru a afla si cand s-a logat cineva anume ultima data pe yahoo messenger exista si aici o solutie: trillian messenger !

Enjoy… the silence on YM!