“Chiar nu ma asteptam sa vrei sa ma ajuti… si chiar iti multumesc…”

Replica: Da, te ajut, pentru ca indiferent de ce se intampla intre timp, promisiunea ramane promisiune, evident pentru oamenii care isi mai pastreaza cate o valoare, un principiu, nu ca as fi eu cel cu niste valori si principii foarte bine infipte in pamant, pentru ca si alea devin discutabile la un moment dat, insa esenta, parfumul, personalitatea se pastreaza, si e cam trist sa nu ai personalitate, dar e si mai trist sa ti-o creezi fortat ca sa dovedesti ceva sau de dragul cuiva.

„Promit!” – un cuvant atat de scurt, usor de articulat, chiar si daca esti „rarait” si tot se intelege ce vrei sa spui.

Dar sa-i vedem definitia conceptului si sa-i „dezbatem” intelesul pe care il are in societatea de azi: „Angajament prin care cineva se obliga sa faca ceva; fagaduiala”.

Asa si? Ce-i cu asta?!

Pai… cand ne luam un angajament, cand facem o promisiune ne obligam singuri sa facem ceva… suna constrangator acest „ne obligam”. Acesta sa fie oare motivul pentru care unii nu se pot tine de promisiuni? Sa fie aceasta obligativitate, care determina uneori un comportament invers, motivul? Unii pur si simplu nu vor sa fie obligati sa faca ceva, nu vor nici macar sa se oblige pe ei, ca sa zic asa. Sunt free as a bird si pentru ei o promisiune e egala cu o vorba spusa in vant: „Ehh… am zis si eu.. ce, era musai sa si fac asa? „

In ziua de azi promisiunile nu mai au aceeasi valoare ca acum cativa ani… Daca inainte promiteai ca suni, ca te intalnesti cu cineva sau ca faci un numit lucru – pai, de cele mai multe ori il faceai, sau daca nu-l faceai anuntai sa nu-l mai faci. Acum, stresul cotidian, timpul liber cat mai putin si preocuparile diverse te fac sa uiti de promisiunile facute si in timp, vinovatia de inceput se estompeaza si ajunge sa fie ceva de genul „Asta e, I’ve been over my head in problems…„. Si pana la urma asa e… lucrurile nu mai sunt cum erau cand eram in liceu sau facultate, acum avem joburi, iubiti/iubite sau soti/sotii si mult mai multe responsabilitati. E bine insa sa nu uitam ca macar o parte din promisiuni sa le onoram si sa nu-i dezamagim pe cei care ne sunt dragi. Ca pana la urma, noua ne sunt dragi, nu altora. Si daca nici pentru ei nu ne tinem de promisiuni, atunci macar pentru noi si dramul de integritate pe care inca-l mai vem, sa o facem. E nashpa cand nu o ai nici pe aia, dar tot tu devii cea care reproseaza, impune conditii. Sfat: eu zic sa ne lasi si sa pleci cu coada intre picioare, eventual sa si fugi si sa nu te mai intorci niciodata. Fuga nu e recomandata dar e sanatoasa!

Promit foarte greu un lucru insa cand am promis il duc la indeplinire indiferent de ce se intampla intre timp.  Oricum in mare parte fac si atunci cand nu promit, insa repet, in mare parte. Altii nu fac nici in mica parte! Si totusi cand ai promis ceva te tii de promisiune. Mai bine nu promiti si te straduiesti din rasputeri sa faci acel si ceva si e mult mai sublim si placut atunci cand nu ai promis si totusi ai reusit. Parca capeti mai multa prestanta, si lumea incredere in tine. Dar nici sa spui: „Nu promit, am sa incerc” si intr-o oarecare masura prin felul cum o spui sa dai sperante si sa nu faci nimic… Mia bine spune-o sincer: „Voi incerca” sau „Nu pot” sau chiar „Nu vreau” !

Vorbe… inca un subiect dezbatut… dar tot ce stim fiecare facem!

Cineva spunea… „what I am and that is how I am…. In three words I can sum up everything I’ve learned about life: It goes on. „ – adica cu alte cuvinte isi baga ceva in ea!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: