Repede… in Bucuresti!

Claxonul masinii din spate urla prelung, apoi se aude vocea soferului: „Misca, ba, mai repede! Dormi?!”. Nu dorm, m-am trezit inca de acum doua ore, doar ca astazi e ziua unei revolutii personale. E ziua in care m-am hotarat sa-l omor pe repede.

E blestemul existentei mele. Il simt in spate in fiecare dimineata in care trebuie sa ma trezesc repede, sa ma barbieresc repede, sa manac repede ceva – desi, de multe ori nu mai apuc – si apoi, dupa ce ma imbrac repede, sa incep o noua zi. Repede incerc sa ajung la serviciu, iar intre doua semafoare ma gandesc repede ce mai am de facut la serviciu pe langa rutina zilnica, asa ca, in momentul in care intru in birou, stiu deja ce am de facut si pot sa ma apuc repede de treaba.

Din doua in doua zile dau repede si un telefon acasa, la parinti, si mama ma roaga sa dau o fuga repede si pe la ei. De fiecare data intervine ceva si trebuie sa inchid repede, asa ca nu promit nimic, dar ma gandesc ca, daca ma ma misc mai repede, e foarte posibil sa-mi fac timp pentru o vizita acasa la sfarsitul saptamanii.

Iar daca nu e nici una din cauzele de mai sus, tot trebuie sa ma misc repede sa ajung sa platesc facturi la banca, datorii sau amenzi de circulatie. Mai ales amenzi de circulatie pentru ca, de obicei, tot incercand sa ma misc cat mai repede, e aproape impsobil sa nu dau peste radare. Sau ele peste mine, ma rog, sa trecem repede si peste asta.

In general, peste zi, scenariul existentei mele continua in acelasi ritm: nici nu-mi dau seama cat de repede se face ora pranzului, asa ca, dau fuga la chiosc si-mi iau ceva ce poate fi mancat la repezeala.

Apoi mai dau cateva telefoane, vorbesc repede cu ea, aflu ca trebuie lamurite repede-repede o mie de probleme, fixam repede-repede (atunci cand reusim sa o fixam) o intalnire pentru ziua urmatoare, si intre doua discutii cu amicii iesiti repede la o tigara, beau repede o gura de cafea sau cola/pepsi.

Fara sa-mi dau seama se face 17:30 si repede plec de la serviciu. In drum spre casa ma opresc la un fast-food/restaurant si comand ceva care sa poata fi gata cat mai repede pentru ca lucrul care mi-l doresc cel mai mult e sa ajung cat mai repede acasa, sa fac repede un dus si sa ma bag repede-repede in pat adormind de cele mai multe ori Mircea Badea – In Gura Presei, singurul loc in care reusesc, din cand in cand, sa-l omor pe repede.

2 răspunsuri la Repede… in Bucuresti!

  1. elenush spune:

    Imi amintesc ca intr-o seara aveam putin sa adorm, si, in loc sa dorm, sa visez ceva minunat de genul asta m-am gandit ca putina violenta, putina isterie n-ar strica in my live. Ceva cruzime chiar. Cum zicea un personaj de pe undeva din Puskin, „insa cruzimea/Mai slaba vad ca e decat blandetea/Si sufletu-i e chinuit de groaza…”, adica, zic eu, e vorba de sensibilitati, de o doza de-degenerare. Sa fim deci, degenerati, si sa bagam o faza usoara, de amor, caci, de data asta, despre asta este vorba. Sa vedem daca ne iese, asa… in graba.

  2. addda spune:

    hmmm….interesant.!!!..toate lucrurile se petrec repede….dar dragoste…faci tot repede?? sau iti este teama sa nu te prinda radarul si in acest caz?:D:D:D

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: